Acatistul Sfantului Parinte Arsenie Boca


Acatist


Întru tine, Părinte, s-a mântuit cel după chip, căci, luând Crucea, ai urmat lui Hristos şi, lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Prea Cuvioase Părinte Arsenie, duhul tău.

CONDACUL 1
Prea Cuviosului Părintelui nostru şi al multora luminător şi îndreptător de suflete, veniţi, fraţilor, să-i aducem laude cu mulţumire şi să-i cântăm zicându-i: Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie.


ICOSUL 1
Din părinţi credincioşi ai răsărit, Părinte, şi ca un soare ai luminat şi multe suflete necăjite şi rătăcite le-ai îndreptat pe calea mântuirii. Pentru acestea toate, noi îţi aducem laude:
Bucură-te, că Iosif şi Cristina s-au uimit;
Bucură-te, că maica ta Cristina soare şi lună a visat că are în pântece, după ce te-a zămislit;
Bucură-te, căci cu adevărat soare pentru noi ai fost;
Bucură-te, căci ca soarele şi luna, în viaţă, ai luminat;
Bucură-te, al multora şi al nostru luminător;
Bucură-te, că pentru noi şi pentru mulţi ai fost scump şi sfânt odor;
Bucură-te, soare din Munţii Apuseni apărut;
Bucură-te, luceafăr apărut în Mănăstirea Brâncoveanu;
Bucură-te, că multe suflete ai dus la Domnul;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!


CONDACUL 2
Din copilărie te-ai arătat odor luminat de Duhul Sfânt; şi părinţii, văzându-te copil ales, te-au dat la şcoală mai înaltă, ca să înveţi a cânta: Aliluia!


ICOSUL 2
Terminând Teologia, ai fost chemat la Mănăstirea Brâncoveanu de mitropolitul Bălan şi, fiind călugărit, la Muntele Athos ai fost trimis. Într-o pădure, Maicii Domnului te-ai rugat să te dea în seama unui povăţuitor înduhovnicit. Cu adevărat ai fost ascultat şi, după cum numai o dată, pentru smerenie, ai spus aceasta, noi îţi aducem laude, zicând:
Bucură-te, Părinte, că Maica Domnului te-a ascultat;
Bucură-te, că Maica Domnului la tine a venit;
Bucură-te, că ea de mână te-a luat;
Bucură-te, căci pe munte înalt, de mână te-a dus;
Bucură-te, că te-a urcat până sus;
Bucură-te, că acolo, în grija sfântului care trăise pe pământ înainte cu două sute de ani te-a dat;
Bucură-te, că apoi Maica Domnului s-a făcut nevăzută;
Bucură-te, că muntele între două prăpăstii era;
Bucură-te, că mare dar ai primit;
Bucură-te, că dar de proorocie ai luat;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai luminat;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!


CONDACUL 3
Ai spus, părinte, că Domnului Iisus, în pădure, mult te-ai rugat să-ţi trimită în cale un bun povăţuitor, dar n-ai fost ascultat. După un timp, ţi-ai dat seama că El are o Mamă bună care mijloceşte pentru noi – şi cu lacrimi te-ai rugat ei. Şi atunci ea de mână te-a luat şi sfântului din vârful muntelui în grijă te-a dat. Iar noi, minunându-ne de aşa mare dar, îţi cântăm: Aliluia!


ICOSUL 3
După un an, ai venit de la Muntele Athos la Mănăstirea Brâncoveanu şi, începând munca de duhovnic cuceritor de suflete, te-ai arătat nouă şi multora care veneau la mărturisire, căci mai dinainte le ştiai faptele. Iar noi, de darul ce-l aveai, îţi cântăm acestea:
Bucură-te, ucenicul Maicii Sfinte;
Bucură-te, că de la ea ai primit cinste;
Bucură-te, că dar de la prooroci ai primit;
Bucură-te, că multora pe nume le spuneai;
Bucură-te, că faptele şi păcatele le descopereai;
Bucură-te, că şi sfârşitul unei fete i l-ai spus;
Bucură-te, că venise să te ispitească;
Bucură-te, că i-ai spus să se pregătească;
Bucură-te, că moartea după puţin timp s-a întâmplat;
Bucură-te, că multă lume te-a lăudat;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase părinte Arsenie!


CONDACUL 4
Făcându-te preot şi duhovnic şi începând lumea a mărturisi şi doar pe unii a împărtăşi, i-ai povăţuit să nu mai păcătuiască, ci să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!


ICOSUL 4
Mulţi dintre credincioşi s-au dat iarăşi la răutăţi după ce i-ai împărtăşit. Iar tu, părinte, simţind cu duhul răutăţile lor, te-ai rugat lui Dumnezeu să-ţi descopere pricina pentru care nu se lăsau de păcate. Şi acestea ţi s-au arătat şi nouă ni le-ai spus, pentru care te lăudăm:
Bucură-te, că, în grădina mănăstirii stând, în amiaza mare, nor negru ai văzut pe munte;
Bucură-te, că în nor mare gălăgie ai auzit;
Bucură-te, căci cu mare atenţie ai privit;
Bucură-te, că norul în două s-a despărţit;
Bucură-te, că în mijlocul norului, pe un scaun, înfăţişat pe satana, de ceata drăcească l-ai văzut înfricoşat;
Bucură-te, că ai auzit că ordin dracilor satana le-a dat;
Bucură-te, că vicleşugul lor l-ai auzit, adică să le şoptească oamenilor că nu este Dumnezeu;
Bucură-te, că şi al doilea vicleşug al lor l-ai auzit, cum că nu ar fi rai şi nici altă viaţă;
Bucură-te, că şi al treilea vicleşug l-ai auzit, de a amâna oamenii pocăinţa până la bătrâneţe;
Bucură-te, că prin această vedenie multe ai aflat;
Bucură-te, că acestea toate oamenilor, în predică, le-ai spus;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!


CONDACUL 5
Auzind multă lume de darul tău, părinte, venea să-ţi audă cuvântul şi învăţături şi sfaturi de mântuire le dădeai, iar noi te lăudăm cântând: Aliluia!


ICOSUL 5
Pe cei ce nu se potriveau în căsătorie îi opreai; celor ce li se fura, pe hoţi îi descopereai; când era secetă, ploaie de la Dumnezeu cereai. Pentru acestea toate, îţi cântăm:
Bucură-te, că celor căsătoriţi, de folos cuvinte le spuneai;
Bucură-te, că de la căsătorie nepotrivită îi opreai;
Bucură-te, că pe cei ce furau îi descopereai;
Bucură-te, că pe hoţi cu blândeţe îi dojeneai, să întoarcă cele furate;
Bucură-te, că, fiind secetă mare, pe munte te-ai suit, rugându-te să plouă;
Bucură-te, căci cuvânt ai auzit de la Dumnezeu ca să te rogi de oameni să-şi îndrepte viaţa;
Bucură-te, că ploaie mare a venit;
Bucură-te, că lumea s-a înveselit;
Bucură-te, că pe săraci i-ai miluit;
Bucură-te, că ai spus cele ce vor să fie;
Bucură-te, luminat propovăduitor;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!


CONDACUL 6
Celor ce voiau să se facă preoţi şi veneau la tine le dădeai sfaturi şi povăţuiri, mirându-se şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!


ICOSUL 6
Fiind întrebat, Prea Cuvioase Părinte, de cei ce doreau să fie preoţi cu ce le pot ei dovedi celor ce nu cred că există Dumnezeu, le-ai spus foarte înţelept şi adevărat că prin viaţa şi felul lor de trăire duhovnicească pot dovedi că Dumnezeu există, pentru care noi ne minunăm şi cântăm acestea:
Bucură-te, că dumnezeiesc te-ai arătat în trup pământesc;
Bucură-te, că ai fost ca un înger în trup;
Bucură-te, că numai la faţă te priveam ne minunam;
Bucură-te, că viitorul multora le-ai spus;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai îndemnat să-L urmeze pe Domnul Iisus;
Bucură-te, că pe mulţi călugări i-ai făcut;
Bucură-te, că obşte de călugări ai strâns;
Bucură-te, că şi obşte de maici ai format;
Bucură-te, că prin multe încercări ai trecut;
Bucură-te, că ispite de tot felul ai răbdat;
Bucură-te, că şi la închisoare şi la munci grele ai fost pus;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!


CONDACUL 7
Ai voit, părinte, după cum ţi s-a arătat, să faci chipul lui Hristos şi, apucându-te de lucru, ai auzit un glas: De acum să Mă pictezi în sufletele oamenilor, ca să-Mi cânte Mie: Aliluia!


ICOSUL 7
Ai spus, părinte, că cunoşti pe faţă care se mântuiesc; că celor ce duc o viaţă de rugăciune, fiind tot timpul cu gândul la Dumnezeu, li se zugrăveşte în lumina ochilor chipul lui Hristos. Şi tu, părinte, cu darul Duhului ce aveai, vedeai acestea; noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că cunoşteai cele ascunse ale oamenilor;
Bucură-te, că ştiai dacă se mântuiesc;
Bucură-te, că le spuneai ce să facă în viaţă;
Bucură-te, că tinerii veneau să-i binecuvântezi;
Bucură-te, că pe morari de la lăcomie îi opreai;
Bucură-te, învăţător de cele sfinte;
Bucură-te, văzător al celor nevăzute;
Bucură-te, că acum în cer te odihneşti;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!


CONDACUL 8
Fiind război mare, veneau la tine, părinte, tinerii care [urmau] să plece la război, ca să te rogi pentru ei; iar tu cunoşteai care scăpau cu viaţă şi noi ne minunăm, cântând: Aliluia!


ICOSUL 8
Părinte, la cei ce ştiai că vor muri în război le dădeai mâna de o sărutau, iar celor ce ştiai că rămân în viaţă nu le dădeai mâna; iar ei, întristându-se, te întrebau de ce lor nu le dai mâna. Tu, părinte, le spuneai: „Cu voi mă mai întâlnesc, iar cu aceia nu“. Pentru aceasta te lăudăm, zicând:
Bucură-te, văzător al voinţei lui Dumnezeu;
Bucură-te, văzător al celor viitoare;
Bucură-te, că ştiai sfârşitul vieţii lor;
Bucură-te, că noi mult ne minunăm;
Bucură-te, că pe Domnul, pentru tine, Îl lăudăm;
Bucură-te, căci cu heruvimii acum slujeşti;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!


CONDACUL 9
Venit-a, părinte, la mănăstire, într-o zi de Rusalii, Oastea Domnului şi o unitate militară, iar tu, părinte, ai zis: „Iată că sa întâlnit Oastea Domnului cu oastea ţării casă-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!


ICOSUL 9
Făcându-se utrenie în biserică, ai ieşit, părinte, cu cântăreţii şi cu toţi creştinii ca să săvârşeşti Sfânta Liturghie pe altarul din faţa mănăstirii. Şi fiind lângă tine cântăreţul care era îndoit de credinţă, te-a văzut înconjurat de flăcări de foc care erau darul Sfântului Duh. Atunci el s-a înspăimântat şi a strigat, iar tu l-ai oprit, să nu spună, dar simţeai că te arde ceva. De aceea noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, locaşul Duhului Sfânt;
Bucură-te, că, în trup fiind, pe pământ ai fost înconjurat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că prin acest Duh Sfânt ai proorocit;
Bucură-te, căci cu Duhul, pe oameni i-ai povăţuit;
Bucură-te, căci cu Duhul Sfânt, stâlp al Bisericii ai fost;
Bucură-te, căci cu Duhul ca o trâmbiţă ai răsunat;
Bucură-te, căci cu trâmbiţa Duhului pe mulţi i-ai adunat,
Bucură-te, vioara care cântai cu Duhul;
Bucură-te, că prin tine s-a veselit văzduhul;
Bucură-te, că turmă de oi cuvântătoare ai adunat;
Bucură-te, părinte de Duh Sfânt înţelepţit;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!


CONDACUL 10
Venit-a, părinte, în timpul unei Sfinte Liturghii, o femeie, să-ţi spună necazul ce-l avea şi te tulbura cu nerăbdarea ei. Tu, părinte, simţind din sfântul altar, ai oprit şi ai strigat la ea să înceteze cu nerăbdarea şi ai spus la toţi de ce a venit; pentru aceasta îţi cântăm: Aliluia!


ICOSUL 10
Ai spus că femeia a venit deoarece a pierdut douăzeci de mii de lei. Tu ai spus că acei bani sunt cei cu care cele două fete ale ei trebuia să-şi crească copiii pe care n-au voit să-i nască şi i-au avortat; de aceea spor în casă nu vor mai avea, căci sufletele copiilor strigă răzbunare asupra părinţilor. Noi ne minunăm de darul tău, zicând:
Bucură-te, văzătorul păcatelor omeneşti;
Bucură-te, mustrătorul celor nelegiuiţi;
Bucură-te, îndreptătorul celor rătăciţi;
Bucură-te, luminătorul celor de rea-credinţă;
Bucură-te că ai descoperit cele ascunse;
Bucură-te, luminătorul multor depărtaţi de credinţă;
Bucură-te, alinătorul multora în suferinţe;
Bucură-te, păstorule al turmei lui Hristos;
Bucură-te, să ne fii şi nouă de folos;
Bucură-te, părinte cu chip luminos;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!


CONDACUL 11
Înzestrat ai fost cu multe daruri, părinte, de la Dumnezeu, căci şi apă, ca Moise, ai făcut să izvorască din stâncă. Cu preoţia ai fost încununat, cu darul proorociei, cu milostivire, blândeţe şi bun povăţuitor; de aceea noi te lăudăm, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!


ICOSUL 11
Ai avut, părinte, dar de a predica şi de a tâlcui sfânta Evanghelie a lui Hristos, luminând multe suflete, îndreptându-le pe calea mântuirii. Pentru toate acestea, laude îţi aducem, zicând:
Bucură-te, predicator bun al lui Hristos;
Bucură-te, că multora le-ai fost folositor;
Bucură-te, că de la răutăţi pe mulţi i-ai oprit;
Bucură-te, că pe unii căsătoriţi, la naştere de copii i-ai îndemnat;
Bucură-te, că i-ai îndemnat să stăruie în rugăciuni;
Bucură-te, că la milostenie i-ai povăţuit;
Bucură-te, că biserica le-ai spus să o cerceteze;
Bucură-te, că la sărbători le-ai spus să nu lucreze;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!


CONDACUL 12
Minunat pictor ai fost de icoane şi de suflete, că biserică nespus de frumoasă ai pictat, unde multă lume merge să o vadă, iar de frumuseţea ei se minunează, cântând: Aliluia!


ICOSUL 12
În satul Drăgănescu de lângă Bucureşti ai pictat biserica, iar cei ce o vizitează se miră de talentul ce l-ai avut, căci privind pe sfinţi, se pare că sunt vii. De aceea cu toţii ne minunăm şi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, iscusit pictor de biserică;
Bucură-te, pictor foarte minunat;
Bucură-te, că şi în suflete pe Hristos L-ai pictat;
Bucură-te, căci glas de la Dumnezeu ai avut ca să pictezi şi în suflete;
Bucură-te, căci nouă şi multora pildă te-ai făcut;
Bucură-te, că ai primit veste că viaţa îţi este pe sfârşite;
Bucură-te, că ne-ai spus aceasta mai înainte;
Bucură-te, că ziceai că mai ai trei calendare;
Bucură-te, că ne-ai dat pildă de răbdare;
Bucură-te, că în ceasul morţii ai ştiut unde te duci;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

CONDACUL 13
O, prea minunate, părintele nostru Arsenie, primeşte aceste laude şi mulţumiri de la noi, nevrednicii fiii tăi, rugându-te să fii milostiv pentru noi înaintea Domnului Hristos, ca să ne învrednicească pe noi vieţii celei fericite şi împreună cu tine să cântăm în veci: Aliluia! (de 3 ori)
-se citeste inca o data ICOSUL 1 si CONDACUL 1, si la sfarsit, se citeste rugaciunea. Doamne Ajuta!


Rugaciune


Doamne, Iisuse Hristoase, primeste ostenelile, slujbele si sfintele rugaciuni ale robului Tau, Parintele nostru Arsenie, care mult s-a ostenit si a slujit Tie, ca sa-ti castige suflete, intorcandu-le de la viata si faptele cele pacatoase ale lor (ca se de la moarte, de cateva ori a surprins si a scapat o tanara in momentul cand voia sa se sinucida) si pilda de rabdare si dragoste parinteasca ne-a dat.
Te rugam , Stapane, ajuta-ne sa slujim si noi cu dragoste, in curatie trupeasca si sufleteasca, prin rugaciuni neincetate sa Te marim, sa Te binecuvantam si sa urmam sfaturile robului Tau, Parintele nostru Arsenie, pe care il rugam : roaga-te , Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie, ca si noi, in viata ce ne-o petrecem sa implinim poruncile Domnului si sfaturile ce ni le-ai dat si invataturile din multele si minunatele predici pe care le-ai rostit.
Pomeneste-ne, acum, din Imparatia Cerurilor, unde Te veselesti cu toti Sfintii si cu Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, care te-a incredintat in Muntele Athosului sfantulu ce traia acolo cu 200 de ani in urma si cu tine sa ne veselim in veci.Amin.
Descarca cartile Parintelui Arsenie Boca, ACUM! Acatistul Parintelui Arsenie Boca
Ultimele materiale adaugate in blog

Arsenie Boca, pictorul de suflete

        „Fiecare dintre noi este pictorul propriei vieţi: sufletul este pânza, virtuţile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm.“ Aşa se exprimă Sfântul Grigorie de Nyssa într-una dintre scrierile sale. La fel, părintele Arsenie Boca a zugrăvit mai întâi în fiinţa sa icoana Domnului, pentru ca, mai apoi, să lucreze şi în inimile celor care doreau să fie aproape de Hristos.
        Îndrumător ----Citeste tot articolul----

Cateva fragmente din invataturile Parintelui Arseni Boca

Despre rugaciune

In veacul viitor nu ne vom ruga lui Dumnezeu ca sa cerem ceva, caci in acea Patrie a libertatii, firea noastra nu se schimba nici nu se abate din frica de impotrivire, ci desavarsita este in toate.

Lumea aceasta este o calatorie cu nevointe si un stadion de alergare. Si rastimpul acestei vieti este vremea de lupta. In tara unde e lupta si in vreme de razboi, nu este nici o lege. Adica Imparatul nu pune margini si masuri ostasilor Sai pana la sfarsitul razboiului, cand toti oamenii se aduna in fata portilor Imparatului Imparatilor si fiecare este cercetat acolo, daca a avut rabdare in lupta, daca nu s-a lasat biruit sau daca dimpotriva, a intors spatele (a fugit).

Prin smerenie, chiar daca nu ai fapte, multe pacate ti se iarta. Iar faptele fara smerenie nu-ti sunt de nici un folos; dimpotriva, multe rele ne gasesc noua.

Deci, Doamne, ma bucur de aceasta, in neputinte, in necazuri, in temnita, in lanturi, in nevoi, fie de la fire, fie de la fiii firii mele, fie de la vrajmasii ei, eu rabd toate, adica rabd ispitele mele, ca sa se salasluiasca in mine puterea lui Dumnezeu.  CITESTE IN CONTINUARE

Despre milostenie

Cand dai ceva, celui care are nevoie, veselia fetei tale sa fie mai mare decat darul tau si cu vorba fa-l sa-si uite necazul. Si daca faci asa, bucuria este mai mare in mintea lui decat darul tau si decat nevoia trupului. Amin.

Razboiul duhovnicesc

Fiule, cand vrei sa te apropii, sa slujesti Domnului, gateste sufletul tau spre ispite. Sfintii Apostoli, cei stramutati din lumea aceasta de dragostea Mantuitorului si care, desi se vedeau in lume, nu erau din lume, totusi au fost prevestiti de Mantuitorul prin cuvantul catre Petru:

"Simone, Simone, iata Satana v-a cerut pe voi ca sa va cearna ca pe grau. Iar eu M-am rugat pentru tine ca sa nu scada credinta ta."

Pricepem din aceasta cum ca razboiul nevazut, care se incinge intre suflet si diavol, e ingaduit de Dumnezeu sa dea in stadia vietii acesteia. El are legi dupa care trebuie sa urmam intocmai, ca sa nu pierdem vremea, mantuirea si smerenia. Caci zice credinta dintre Sfinti: "Ia ispitele si indata nu mai e nimeni, care sa se mantuiasca".

Razboiul ispitelor e focul care lamureste ce suntem fiecare: lemne, pietre, arama, paie, calti, pamant sau cenusa.

Razboiul duhovnicesc seamana intru catva cu razboiul lumii. Si unul si altul te desface de viata aceasta. Numai ispitele, necazurile si tot felul de incercari ale razboiului nevazut izbutesc sa ne toceasca pe deplin gustul de lumea aceasta si sa ne aduca la un fel de moarte fata de lume, care-i smerenia deplina si conditia de capetenie a rugaciunii neincetate. CITESTE IN CONTINUARE

 

Linistirea

Petrecerea neimpartasita, ferita de orice grija a vietii, ca astfel omul sa poata, prin departarea de oameni si deimpartasiri, sa fuga de zgomot si de cel ce "umbla racnind ca un leu cautand pe cine sa inghita", prin intalnirile si grijile vietii. Trebuie sa aiba numai o singura grija, cum sa placa lui Dumnezeu mai mult si sa-si faca sufletul neosandit in ceasul mortii si sa afle, cu toata sarguinta, lucrarile fine ale dracilor si gresalele sale ce intrec nisipul marii. Cunoscandu-le pe acestea omul plange pururea, dar e mangaiat de Dumnezeu.

Postul

Postul cu masura sau mancarea odata in zi (a nu se satura). Mancarea sa fie de un singur fel, din bucate neinsemnate si care se gasesc fara bataie de cap si pe care nu le pofteste sufletul. Sa manance in fiecare zi un fel cu infranare. Vinul e folositor la batranete, la neputinta si la frig si atunci putin. Iar la tinerete, la caldura si la sanatate mai buna este apa - dar si aceasta putina, caci setea e mai buna decat toate poftele trupesti.  CITESTE IN CONTINUARE

Faptele dragostei

Pentru nimic in lume si de dragul nimanui, nu se cade sa faci nici cel mai mic rau, cu toate acestea, ca sa aduci un ajutor celui care are nevoie de el, poti uneori sa amani o buna lucrare sau sa o inlocuiesti cu alta mai buna, caci atunci n-ai nimicit binele ci l-ai schimbat in unul mai mare.

Trebuie sa suferim nedesavarsirea altuia

Ceea ce omul nu poate indrepta in sine insusi sau in altii, trebuie sa le sufere cu rabdare, pana ce Dumnezeu porunceste altfel. Cugeta ca poate e mai bine sa fie asa, ca sa fi cercat prin rabdare, fara de care meritele noastre nu sunt mare lucru. Trebuie in toate acestea sa te rogi lui Dumnezeu sa te ajute sa biruiesti aceste piedici, sau sa le suferi cu blajinatate. Daca cineva, lamurit odata sau de doua ori, nu cade la aceeasi parere cu tine, nu mai avea disputa cu el, ci incredinteaza toate in mana lui Dumnezeu care stie a scoate binele din rau, ca astfel sa se implineasca voia Sa. Si sa fie slavit in toti robii Sai.

Da-ti osteneala sa suferi cu rabdare lipsurile si slabiciunile altora, oricare ar fi ele, pentru ca si tu ai multe din acestea pe care trebuie sa le sufere altii. Ca Dumnezeu a randuit astfel, ca sa ne invatam a ne purta sarcina unii altora - caci fiecare are sarcina sa -nimeni nu-i fara lipsuri, nimeni nu-si este indestulator siesi, nimeni nu-i atat de intelept sa se poata indruma singur, dar se cade sa ne suferim, sa ne mangaiem si sa ne ajutam, sa ne invatam si sa ne indrumam unii pe altii. Ceea ce te face atat de suparacios nu-i zelul pentru aproapele, ci o iubire de sine, nazuroasa, artagoasa, posomorata. Pietatea cea adevarata e blajina si rabdatoare, fiindca ea te arata cine esti...  CITESTE IN CONTINUARE

 

Razboiul nevazut

Omul, zidire de mare pret
Omul, in intregimea lui, are a doua insemnatate dupa Dumnezeu. Un singur suflet e mai de pret decat toata materia acestei lumi.
Omul nu e o faptura inchisa in lumea de aci. El nu se multumeste numai sa creada in existenta unei lumi nevazute cum face omul protestant, sau sa deduca cu mintea existenta ei din lumea sensibila, cum fac teologii catolici, ci urmareste sa se afle intr-o legatura cu ea. Insemnatatea omului se arata nu numai prin faptul ca a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, ci si in aceea ca pentru fiecare si in jurul fiecarui ins se da o neintrerupta lupta nevazuta. In jurul fiecarui om e concentrata intreaga existenta creata si necreata, vazuta si nevazuta.  CITESTE IN CONTINUARE

Adevarul

1. Adevărul este fiinţă vie.
2. Iniţiativa omului spre Adevăr tot Dumnezeu o trezeşte.
3. Oamenii sunt oile cele mai greu de păstorit. Nu sunt toate oi, mai sunt şi berbeci şi ţapi; în veacul acesta oile sunt amestecate cu caprele. Nimic mai împărţit pe lume decât părerea oamenilor asupra adevărului. Oare este vina adevărului? Dumnezeu a ştiut această infirmitate a omului, a aflării adevărului curat, de aceea a dat Bisericii şi slujitorilor ei legiuiţi – lor singuri –, grija învăţării lui curate.
4. „Scriptura nu se tâlcuieşte cum îl taie capul pe fiecare”, strigă Sfântul Apostol Petru. Adevărul nu se înfăţişează cum i se năluceşte oricărei minţi întâmplătoare. Creştinismul nu este ceea ce poate strâmba fiecare neputincios din el.
5. Cel mai greu păcat, veşnic fără iertare este starea omului împotriva adevărului. CITESTE IN CONTINUARE

Rugaciune: Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Citeste online cartile: Cararea Imparatiei si O sinteza a gandirii Parintelui Arsenie Boca in  800 de capete. Doamne Ajuta!